HTML – Limba vorbita de web designeri (II)
Putem aplica diferite stiluri vizuale textului în interiorul unui document HTML. Etichetele fizice de stil, precum eticheta <i> italic, sunt o variantă, dar stilul cel mai aproape de scopul initial al acestui limbaj de programare îl reprezintă etichetele bazate pe context, care ataseaza semnificatie anumitor pasaje. Browserele actuale recunosc atât etichetele fizice care aplică stil textului, cât şi pe cele bazate pe context şi aplică cu succes schimbările cerute de etichetele respective pentru a aduce înteles sau structură textului.
Standardul HTML 4 (şi chiar mai mult, standardul XHTML 1.0 ) subliniază faptul că noile browsere ar putea să nu mai fie atât de legate de aspectul vizual al textului. Conţinutul unui text ar putea fi auzit sau chiar simţit, de exemplu, nu numai citit. Astfel etichetele bazate pe context sunt mai recomandate decât stilurile fizice.
Stilurile bazate pe context
Aceste stiluri indică browserului că o anumită porţiune din text în documentul HTML/XHTML are o semnificaţie anume. De exemplu, eticheta <cite> arată browserului că textul încadrat este parte a unui citat. De obicei, browserele redau textul citat în italice, dar această regulă nu este valabilă în cazul tuturor browserelor. E posibil ca în prezent, în cazul unor browsere cititorul să nu fie conştient că textul respectiv, redat în italice este un citat.
În timp ce acest fapt poate sau nu poate fi evident pentru cititorul actual, că textul este un citat, într-o zi cineva ar putea să creeze un program de computer care să caute o vastă colectie de documente care au inclusă eticheta <cite> şi să creeze o listă specială de citate din textul anexat.
Agenţi similari de software cutreieră deja internetul pentru informaţii integrate pentru crearea de liste, cel mai relevant exemplu fiind baza de date Google de site-uri web.
Cel mai comun stil bazat pe context, utilizat în prezent este cel al sublinierii, evidenţierii, indicat de eticheta <em> sau <strong> pt a scoate mai mult in evidenţă un anumit pasaj de text. Alte stiluri includ <code> pentru introducerea fragmentelor de cod de programare <kbd> pentru a indica textul introdus de utilizator prin intermediul unei tastaturi, <samp> pentru a marca mostre de text, <dfn> pentru definiţii. Toate aceste etichete au etichete de sfârşit corespunzătoare.
Stiluri fizice
Până şi cel mai primitiv procesor de text se conformează unor reguli tradiţionale pentru stilizarea textului, de exemplu aplicarea caracterelor boldate sau italice. Chiar dacă nu sunt instrumente pentru procesare a textului, HTML-ul şi XHTML-ul au etichete care indică browserului felul în care trebuie să redea un cuvânt, caracter sau text într-un anumit stil fizic.
Cu toate că se recomandă utilizarea etichetelor bazate pe conţinut pentru motivele prezentate mai devreme, uneori forma este mai importantă decât funcţia. Foloseşte eticheta <i> pentru a sublinia textul, fără a-i impune un anumit înţeles sau eticheta <b> pentru a îngroşa textul.
Este uşor să cazi în capcana folosirii stilurilor fizice când ar trebui folosite stilurile bazate pe conţinut.
Disciplinează-te de pe acum să foloseşti stilurile bazate pe context, pentru că, aşa cum am afirmat anterior, acestea aplică atât sens, cât şi stil, făcând astfel mai uşoară automatizarea şi gestionatea documentelor tale.
Etichete:HTML, pagina web, XHTML, XML
Aboneaza-te la feed-ul RSS
Aboneaza-te prin e-mail
Urmareste @prosoftdesign pe Twitter
